Istoricul localitatii

Teritoriul asezarii rurale Secuieni face parte integranta din judetul Neamt, fiind asezat in sud estul acestuia. Suprafata teritoriului comunei Secuieni este de 7286 hectare reprezentand 1,2 % din suprafata judetului Neamt. Din punct de vedere administrativ, asezarea rurala Secuieni este alcatuita din satele : Secuieni, Butnaresti, Basta, Birjoveni, Secuienii Noi , Bogzesti, Giulesti, Uncesti, si Prajesti. Cele mai vechi urme arheologice de populare a acestui teritoriu s-au descoperit in anul 1966 cu ocazia sapaturilor efectuate pentru fundatiile sediului Statiunii de Cercetari Agricole Secuieni . Aici au fost gasite doua schelete umane din care unul dintre ele era intact. La mana dreapta avea o bratara de bronz cilindrica in sectiune si cu capetele mult ingrosate. Scheletul orientat cu capul spre sud si cu picioarele la nord zacea la circa 80 cm adancime de la suprafata solului. Din informatiile arheologului Vasile Ursache - 1968 de la Muzeul de istorie Roman  ,, avem de a face cu o necropola" datand din secolele V-VI e.n., apartinand unei populatii din acea perioada. Denumirea de Secuieni apare pentru prima data sub forma de ,,Sacuiani" in anul 1448, 27 iulie intr-un act de danie a lui Petru Voievod, domnitorul Tarii Moldovei , catre Ion Porcu , slujitor credincios prin care i se ofera 24 de sate. Intre acestea amintim : Sacuiani, Porcesti, Sarbi, Rusi, Aramesti, Birjoveni, Cuciulatesti, Silistea, Mircesti, Climesti si altele. Un numar din aceste sate au disparut in decursul timpului sau au fost afiliate celor mai mari, cum ar fi cazul Moldoveni adica Porcesti, Sacuiani, Birjoveni, Butnaresti si altele. Ion Porcu intemeietorul satului Porcesti (Moldoveni) apare in documente ca facand parte din Sfatul domnesc a lui Petru Voievod , ca ceasnic si apoi ca vistiernic intre anii 1421-1448. Unele documente mai vechi de 1448 dovedesc ca satul Secuieni este cu mult mai vechi decat data mentionarii sale in hrisoave, mai ales ca pe teritoriul lui au fost descoperite obiecte cu mult mai vechi: un ciocan din piatra ce dateaza din epoca pietrei, o moneda de argint din anul 1408.Populatia silistita din apropierea satului Mircesti a constituit o importanta forta de munca pe mosia boierului Ghica care avand o fiica pe nume Despina a casatorit-o cu spatarul Nicolae Varnav, dandu-i ca zestre si satul Secuieni. Acest boier a construit in anul 1762 biserica ,,Cuvioasa Parascheva" care astazi este declarata monument istoric. Pentru a-si asigura o mai numeroasa forta de munca acest boier si-a adus robi si clacasi din partile Dorohoiului care au zidit din piatra si var casa boiereasca ( azi fostul sediu CAP). Cornelia Bodea in lucrarea ,,Lupta romanilor pentru unitate nationala"- Editura Academiei R.S.R. Bucuresti- 1979 arata ca ,,membrii familiei boieresti Varnav au participat la evenimentele premergatoare revolutiei de la 1848". Aceasta asezare rurala este mentionata si in harta rusa de la 1835 si in Dictionarul judetului Roman alcatuit de Petru Condrea in 1848 unde se precizeaza ca ,,Secuieni,comuna in plasa Siretul de Jos asezata in sud-vestul orasului Roman si la o departare de 11 kilometri este format din satul Basta, Cuciulati, Mircesti si Secuieni, cu resedinta comunei in satul Secuieni . Are 266 capete de familie, 240 contribuabili, 975 locuitori dintre care 36 stiutori de carte. Populatia este romana, afara de 7 familii de evrei. Are o biserica de zid". Localitatea Secuieni este mentionata si in ,,Marele Dictionar al Romaniei" intocmit in 1898 de Gheorghe Lahovari , cu 376 locuitori a caror ocupatie este agricultura, legumicultura, cresterea animalelor si impletitul rogojinelor. Mai trebuie mentionat ca vatra satului a luat nastere pe locul unor foste paduri care au fost defrisate, asa cum au luat nastere majoritatea asezarilor rurale din Podisul Moldovenesc. Toponimul de Secuieni, consideram ca nu are nimic comun cu denumirea de secui, populatie colonizata in sud-estul Transilvaniei in secolul al XII-lea. Facem aceasta afirmatie deoarece populatia nu numai ca este ortodoxa, dar traditiile in port, in obiceiurile folosite cu diferite ocazii, inclusiv specificul caselor de locuit sunt pur moldovenesti. Din informatiile date de catre batrani reiese mai degraba concluzia ca denumirea ar veni de la secureni (cei care au defrisat padurea folosin securea).